Traducere de Octavian Cocoş
Aşa că mâna iernii n-o lăsa
Vara să-ţi ia cât distilat n-ai fost
Pune-ţi esenţa într-un flacon, ceva,
Splendoarea să nu-ţi piară fără rost.
Căci nu-i un împrumut, cum s-ar părea,
Ce-l bucură pe cel ce l-a primit;
E datoria ta de-a procrea,
Vreo zece prunci te-ar face fericit.
Căci înzecit tu te vei bucura
Privindu-te în zece copilaşi
Şi-atunci când moartea viaţa-ţi va fura,
Vei dăinui prin toţi aceşti urmaşi.
Nu fi căpos, eşti mult prea rafinat
Ca pruncul să ţi-l laşi de viermi mâncat.
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.